înţelenire
ÎNŢELENÍRE, înţeleniri, s.f. Acţiunea de a (se) înţeleni şi rezultatul ei. – V. înţeleni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înţeleníre s. f., g.-d. art. înţelenírii; pl. înţeleníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înţeleníre s. f., g.-d. art. înţelenírii; pl. înţeleníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)