înţelept

ÎNŢELÉPT, -EÁPTĂ, înţelepţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înţelepciune, care are mintea clară; cuminte, deştept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre înfăţişarea, acţiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înţelepciune; izvorât din înţelepciune. 2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit. – Lat. intellectus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŢELÉP//T¹ ~ţi m. Persoană înzestrată cu capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale societăţii; cugetător; gânditor. /<lat. intellectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNŢEL//ÉPT² ~eáptă (~épţi, ~épte) 1) (despre persoane) Care înţelege şi judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bine gândit; făcut cu socoteală; chibzuit. /<lat. intellectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înţelépt adj. m., pl. înţelépţi; f. sg. înţeleáptă, pl. înţelépte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNŢELÉPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (înv.) mândru, preamândru. (Un om ~.) 2. s. filozof, gânditor. (Cei şapte ~ţi ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, deştept, inteligent. (O faptă ~eaptă.) 6. adv. v. chibzuit.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Înţelept ≠ neghiob, nerod, prost, prostălău, prostănac, tont
(Dicţionar de antonime)