Şal

ŞAL, şaluri, s.n. 1. Ţesătură din lână, mătase etc., de diverse forme şi dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâşie lungă de şal (2) purtată de bărbaţi, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearşaf (2). – Din tc. şal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAL, saluri, s.n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞAL ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte, constând dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură specială, împodobit cu broderii sau cu franjuri, purtat de femei, pe umeri sau pe cap. ♢ Guler-~ guler răsfrânt, având revere întregi, rotunjite. 2) înv. Stofă fină de lână, produsă în Orient. 3) înv. Fâşie din astfel de stofă, cu care bărbaţii îşi legau capul sau mijlocul. /<turc. şal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SAL saluri n. Plută mare formată din mai multe plute mici. /<turc. sal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şal (şáluri), s.n. 1. (Înv.) Ţesătură fină din păr de cămilă, ţesătură fină de lînă. – 2. Broboadă, fular mare. – Mr. şal. Tc. (per.) şal, din hind. shal (Tiktin; Lokotsch 1802; Ronzevalle 104), şi cu al doilea sens prin intermediul fr. châle, cf. ngr. σάλι, alb., bg. sal. – Der. şaliu (var. Munt. şaiu), s.n. (ţesătură de lînă), înv., din tc. şali; şalon, s.n. (înv., ţesătură deasă de bumbac).
(Dicţionarul etimologic român)

şal s. n., pl. şáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sal s. n., pl. sáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞAL s. v. fular.
(Dicţionar de sinonime)