Şarlatan
[Sinonime]
ŞARLATÁN, şarlatani, s.m. Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credinţă a cuiva; înşelător, impostor, farsor; escroc. – Din fr. charlatan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞARLATÁN ~i m. Persoană necinstită care îşi atinge scopurile profitând de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; coţcar. /<fr. charlatan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şarlatán (şarlatáni), s.m. – Pungaş, escroc. – Mr. şarlatan. Fr. charlatan. – Der. şarlatanie, s.f. (escrocherie, pungăşie); şarlatanism, s.n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. τσαρλατάνος.
(Dicţionarul etimologic român)
ŞARLATÁN s.m. Pungaş, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni].
(Dicţionar de neologisme)
ŞARLATÁN s. m. om necinstit, care înşală buna-credinţă a cuiva; pungaş, escroc, impostor. (< fr. charlatan)
(Marele dicţionar de neologisme)
şarlatán s. m., pl. şarlatáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞARLATÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞARLATÁN ~i m. Persoană necinstită care îşi atinge scopurile profitând de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; coţcar. /<fr. charlatan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ŞARLATÁN s.m. Pungaş, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni].
(Dicţionar de neologisme)
ŞARLATÁN s. m. om necinstit, care înşală buna-credinţă a cuiva; pungaş, escroc, impostor. (< fr. charlatan)
(Marele dicţionar de neologisme)
şarlatán s. m., pl. şarlatáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞARLATÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor.
(Dicţionar de sinonime)