ş

޹ s.m. invar. A douăzeci şi treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: şe].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

޲ interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ş³ / şşş interj.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

Ş, ş s. m. invar. [cit. şe]
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ş/şşş interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)