şarlă
[Sinonime]
ŞÁRLĂ, şarle, s.f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞÁRL//Ă ~e f. rar reg.Câine jigărit; javră; potaie. /<engl. [King] Charles
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şárlă (şárle), s.f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creaţie expresivă, cf. cotarlă.
(Dicţionarul etimologic român)
şárlă s. f., g.-d. art. şárlei; pl. şárle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şárlă, şárle, s.f. (reg. şi fam.) 1. javră, potaie. 2. mârţoagă. 3. persoană leneşă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞÁRLĂ s. v. cotarlă, gloabă, javră, jigodie, mârţoagă, potaie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞÁRL//Ă ~e f. rar reg.Câine jigărit; javră; potaie. /<engl. [King] Charles
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
şárlă s. f., g.-d. art. şárlei; pl. şárle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şárlă, şárle, s.f. (reg. şi fam.) 1. javră, potaie. 2. mârţoagă. 3. persoană leneşă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞÁRLĂ s. v. cotarlă, gloabă, javră, jigodie, mârţoagă, potaie.
(Dicţionar de sinonime)