şatre

ŞÁTRĂ, şatre, s.f. 1. Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuinţele unei comunităţi ţigăneşti nomade. ♢ Loc. adj. De şatră = ţigănesc; nomad. ♢ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu şatra = a se muta deseori, pe neaşteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de ţigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii îşi vând mărfurile la târg. [Pl. şi: şetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁTR//Ă ~e f. 1) Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi. 2) Totalitate de corturi ale unei comunităţi de ţigani nomazi. 3) Comunitate de ţigani nomazi. 4) înv. Chioşc de scânduri acoperit cu pânză, în care negustorii îşi vindeau mărfurile la bâlci. [G.-D. şatrei] /<bulg., sb. šatră, ung. sátor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şátră (şétre), s.f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaş portabil al ţiganilor nomazi. – 3. Familie de ţigani. – 4. Baracă, magherniţă. – 5. (Maram.) Foişor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. şetrar (var. şătrar), s.m. (ţigan nomad; slujbaş al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); şetrărie, s.f. (slujba de şetrar).
(Dicţionarul etimologic român)

şátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. şátrei; pl. şátre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞÁTRĂ s. aşezare, sălaş. (~ de ţigani.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞÁTRĂ s. v. cort, prispă.
(Dicţionar de sinonime)