ŞIRÉT1, şireturi, s.n. 1. Bentiţă îngustă de bumbac, ţesută tubular sau în fâşie, care, petrecută prin butoniere speciale, serveşte pentru a lega sau a strânge încălţămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâşie îngustă şi groasă de ţesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei şi întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; şnur. – Din tc. şerit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIRÉT2, -EÁTĂ, şireţi, -te, adj. Care ştie să profite de naivitatea sau de buna-credinţă a celor din jur pentru a-şi atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedeşte un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de fineţe; rafinat; descurcăreţ, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire şireată. – Din tc. şirret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIRÉT1 ~uri n. 1) Şnur cu care se încheie încălţămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâşie îngustă de ţesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care serveşte ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiţerii etc.); ceapraz; şnur; găitan; brandenburg. /<turc. şerit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞIR//ÉT2 ~eátă (~éţi, ~éte) şi substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; hâtru; şmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acţiuni; plin de abilitate în acţiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; şmecher. Privire ~eată. /<turc. sirret
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şirét (-turi), adj. – Cordon, laţ. – Mr., megl. şirit. Tc. şerit (Roesler 609; Şeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.
(Dicţionarul etimologic român)
şirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. şiret. Tc. (arab.) şirret (Roesler 609; Şeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. şiretenie, s.f. (viclenie, perfidie); şiretlic (var. Mold. şireclic, şiriclic), s.n. (vicleşug, şmecherie), din tc. şirretlik; şireţie, s.f. (înv., viclenie).
(Dicţionarul etimologic român)
şirét adj. m., pl. şiréţi; f. sg. şireátă, pl. şiréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şirét s. n., pl. şiréturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞIRÉT s. 1. (prin Ban.) sârmă. (~ de ghete.) 2. şnur, (reg.) şinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIRÉT s. v. alică, glonţ.
(Dicţionar de sinonime)
ŞIRÉT adj., s. 1. adj. v. şmecher. 2. adj. abil, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acţiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~eată.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞIRÉT2, -EÁTĂ, şireţi, -te, adj. Care ştie să profite de naivitatea sau de buna-credinţă a celor din jur pentru a-şi atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedeşte un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de fineţe; rafinat; descurcăreţ, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire şireată. – Din tc. şirret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞIR//ÉT2 ~eátă (~éţi, ~éte) şi substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; hâtru; şmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acţiuni; plin de abilitate în acţiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; şmecher. Privire ~eată. /<turc. sirret
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şirét (-turi), adj. – Cordon, laţ. – Mr., megl. şirit. Tc. şerit (Roesler 609; Şeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.
(Dicţionarul etimologic român)
şirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. şiret. Tc. (arab.) şirret (Roesler 609; Şeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. şiretenie, s.f. (viclenie, perfidie); şiretlic (var. Mold. şireclic, şiriclic), s.n. (vicleşug, şmecherie), din tc. şirretlik; şireţie, s.f. (înv., viclenie).
(Dicţionarul etimologic român)
şirét adj. m., pl. şiréţi; f. sg. şireátă, pl. şiréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şirét s. n., pl. şiréturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞIRÉT s. 1. (prin Ban.) sârmă. (~ de ghete.) 2. şnur, (reg.) şinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)
(Dicţionar de sinonime)
ŞIRÉT s. v. alică, glonţ.
(Dicţionar de sinonime)
ŞIRÉT adj., s. 1. adj. v. şmecher. 2. adj. abil, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acţiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~eată.)
(Dicţionar de sinonime)