ŞONTÂCĂÍ, şontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, şchiopătând; a şchiopăta. – Şontâc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞONTÂCĂ//Í ~iésc intranz. pop. A merge cu dificultate (şi făcând mişcări nefireşti) datorită infirmităţii unui picior; a şchiopăta; a şovâlcăi. /şontâc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. şontâcăi/şontâcăiésc, imperf. 3 sg. şontâcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şontâcăie/şontâcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞONTÂCĂÍ vb. v. şchiopăta.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞONTÂCĂ//Í ~iésc intranz. pop. A merge cu dificultate (şi făcând mişcări nefireşti) datorită infirmităţii unui picior; a şchiopăta; a şovâlcăi. /şontâc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞONTÂCĂÍ vb. v. şchiopăta.
(Dicţionar de sinonime)