şpiţ dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞPIŢ1, şpiţi, s.m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte şi bot ascuţit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞPIŢ2, şpiţuri, s.n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oţel cu vârful ascuţit, folosită la găurirea pietrelor naturale şi artificiale sau la prelucrarea suprafeţei lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârşitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremităţii ascuţite sau muchiei unor obiecte, construcţii etc. 4. (Reg.) Ţigaret scurt. – Din germ. Spitze.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞpiŢ1 ~uri n. 1) Unealtă formată dintr-o bară de oţel, ascuţită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra. 2) Vârf sau muchie ascuţită a unui obiect. /<germ. Spitze
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞpiŢ2 ~uri n. poligr. Semn tipografic în formă de linie, care se pune ca ornament între compartimente sau la sfârşitul unui text. /<germ. Spitz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞpiŢ3 ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu bot ascuţit, cu urechi drepte şi cu păr moale şi lung. 2) Câine din această rasă. /<germ. Spitz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şpiţ (-ţuri), s.n. – 1. Băţ cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – Var. spiţ. Germ. Spitz(e) „vîrf” (Borcea 206). – Der. spiţărat, adj. (brodat, cusut cu ajur).
(Dicţionarul etimologic român)

ŞPIŢ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. aşezat la sfârşitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oţel ascuţită, care serveşte la prelucrarea pietrei de construcţie, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuţit al unui obiect. 4. Ţigaret scurt. [Pl. -ţuri. / < germ. Spitze].
(Dicţionar de neologisme)

ŞPIŢ s.m. Rasă de câini cu păr pufos şi urechi drepte. [< germ. Spitz].
(Dicţionar de neologisme)

ŞPIŢ1 s. m. rasă de câini cu păr pufos şi urechi drepte. (< germ. spitz)
(Marele dicţionar de neologisme)

ŞPIŢ2 s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârşitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oţel cu vârf ascuţit care serveşte la prelucrarea pietrei de construcţie, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuţit al unui obiect. 4. ţigaret scurt. (< germ. Spitze)
(Marele dicţionar de neologisme)

şpiţ (zool.) s. m., pl. şpiţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şpiţ (tehn., tipogr.) s. n., pl. şpíţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞPIŢ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spi

Cuvinte se termină cu literele: it pit