ŞTEMPĂRÍ, ştempăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfărâma cu şteampul minereul scos din mină. – Din ştempar.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ştempărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştempărésc, imperf. 3 sg. ştempăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştempăreáscă(Dicţionar ortografic al limbii române)