şuierare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞUIERÁ, şúier, vb. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se mişcă, se învârteşte sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuţit, strident şi prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-şi exprima nemulţumirea, dezaprobarea faţă de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. şi tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un ţipăt (ascuţit) specific. [Pr.: şu-ie] – Lat. sibilare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞUIERÁRE, şuierări, s.f. (Rar) Acţiunea de a şuiera şi rezultatul ei. [Pr.: şu-ie-] – V. şuiera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A şuierá, şúier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuţit şi continuu; a ţiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung şi ascuţit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuţit şi puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalaţii speciale) A produce un sunet lung şi strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu şuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. şu-ie-ra] /<lat. subilare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şuierá vb., ind. prez. 1 sg. şúier, 3 sg. şi pl. şúieră; conj. prez. 3 sg. şi pl. şúiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şuieráre s. f., g.-d. art. şuierării; pl. şuierări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şuierár, -e, s.n. (reg.) 1. nai. 2. fluier din coajă de salcie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŞUIERÁ vb. 1. a fluiera, a vâjâi, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vântul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a ţiui, a vâjâi, (reg.) a ţistui. (Glonţul i-a ~ pe la ureche.) 3. a fâsâi, a sâsâi. (Şerpii ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞUIERÁRE s. v. şuierat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sui suie suier suiera

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare ierare