şuierător
[Sinonime]
ŞUIERĂTÓR, -OÁRE, şuierători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un sunet (ascuţit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic şi vibrant. 4. S.f. (Reg.) Fluier [Pr.: şu-ie-] – Şuiera + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞUIERĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial Care şuieră; asemănător şuieratului. Un vânt ~. ♢ Consoană ~oare consoană siflanta sau sibilantă. [Sil. şu-ie-] /a şuiera + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şuierătór adj. m., pl. şuierătóri; f. sg. şi pl. şuierătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞUIERĂTÓR adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. ţiuitor. 3. şuierat. (O respiraţie ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~oare; şunet ~) .
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞUIERĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial Care şuieră; asemănător şuieratului. Un vânt ~. ♢ Consoană ~oare consoană siflanta sau sibilantă. [Sil. şu-ie-] /a şuiera + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞUIERĂTÓR adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. ţiuitor. 3. şuierat. (O respiraţie ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~oare; şunet ~) .
(Dicţionar de sinonime)