ŢIGARÉT, ţigarete, s.n. Ţigaretă (2). – Din [port]ţigaret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢIGARÉTĂ, ţigarete, s.f. 1. Ţigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce ţigara pentru a o fuma; ţigaret. – Din germ. Zigarette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢIGARÉT ~e n. v. ŢIGARETĂ. /Din [port]ţigaret
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢIGARÉT//Ă ~e f. 1) v. ŢIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce ţigara pentru a o fuma; muştiuc. /<germ. Zigarrette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢIGARÉT s.n. Tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce ţigara spre a fi fumată. [< germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].
(Dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉTĂ s.f. Ţigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].
(Dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉT s. n. ţigaretă (2). (< /port/ţigaret)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉTĂ s. f. 1. ţigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce ţigara spre a fi fumată; ţigaret. (< germ. Zigarette)
(Marele dicţionar de neologisme)
ţigarét (tub în care se pune ţigara la fumat) s. n., pl. ţigaréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţigarétă (ţigară) s. f., pl. ţigaréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢIGARÉT s. v. portţigaret.
(Dicţionar de sinonime)
ŢIGARÉTĂ s. 1. v. ţigară. 2. portţigaret, ţigaret, (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢIGARÉTĂ, ţigarete, s.f. 1. Ţigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce ţigara pentru a o fuma; ţigaret. – Din germ. Zigarette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢIGARÉT//Ă ~e f. 1) v. ŢIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce ţigara pentru a o fuma; muştiuc. /<germ. Zigarrette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢIGARÉT s.n. Tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce ţigara spre a fi fumată. [< germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].
(Dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉTĂ s.f. Ţigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].
(Dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉT s. n. ţigaretă (2). (< /port/ţigaret)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŢIGARÉTĂ s. f. 1. ţigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce ţigara spre a fi fumată; ţigaret. (< germ. Zigarette)
(Marele dicţionar de neologisme)
ţigarét (tub în care se pune ţigara la fumat) s. n., pl. ţigaréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţigarétă (ţigară) s. f., pl. ţigaréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢIGARÉT s. v. portţigaret.
(Dicţionar de sinonime)
ŢIGARÉTĂ s. 1. v. ţigară. 2. portţigaret, ţigaret, (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)