ţintaură
[Sinonime]
ŢINTÁURĂ, ţintaure, s.f. Plantă erbacee medicinală cu flori roşii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s.f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢINTÁUR//Ă ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite şi cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. ţintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţintáură (-re), s.f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele ştiinţific, după cum se pare cu pronunţare germ.
(Dicţionarul etimologic român)
ţintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. ţintáurei; pl. ţintáure
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢINTÁUR//Ă ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite şi cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. ţintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ţintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. ţintáurei; pl. ţintáure
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.
(Dicţionar de sinonime)