ţârâială

TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s.f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂRÂIÁLĂ, ţârâieli, s.f. Faptul de a ţârâi²; (concr.) ploaie uşoară şi de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: ţârcâiálă s.f.] – Ţârâi² + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

târâiálă s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţârâiálă s. f., g.-d. art. ţârâiélii; pl. ţârâiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢÂRÂIÁLĂ s. v. burniţă.
(Dicţionar de sinonime)