ţărmurile dex - definiţie, sinonime, conjugare

ţărmurile

[Sinonime]
ŢĂRM, ţărmuri, s.n. Fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ţinut, meleag. [Var.: (înv.) ţắrmur, ţắrmure s.n.] – Din ţărmur (înv., probabil < lat.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂRM ~uri n. 1) Fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. ♢ ~ul mării litoral. 2) fig. Regiune alăturată unei astfel de fâşii. ~ul de nord. /Din ţărmur înv.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţărm (-muri), s.n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. ţărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Puşcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlusţărmur (Puşcariu 1715; cf. Puşcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări nr. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. ţămuri (Byck-Graur 28). Der. ţărmuri, vb. (a limita); neţărmurit, adj. (infinit, fără limite); ţărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
(Dicţionarul etimologic român)

ţărm s. n., pl. ţărmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristanişte, vad. (A petrecut vacanţa pe ~ul Mării Negre.) 2. coastă, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarm tarmu tarmur

Cuvinte se termină cu literele: le ile rile urile murile