șabăr

ŞÁBĂR, şabăre, s.n. Răzuitor folosit pentru curăţirea de parafină a interiorului ţevilor de extracţie ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ Schaber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁBĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăişuri, folosit pentru curăţarea ţevilor de extracţie sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÁBER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].
(Dicţionar de neologisme)

ŞÁBĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)
(Marele dicţionar de neologisme)

şábăr s. n., pl. şábăre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞÁBĂR s. v. răzuitor.
(Dicţionar de sinonime)