ŞÁLE s.f. pl. 1. Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă şaua pe cal. – Lat. sella
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ♢ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [Reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞÁLE f. pl. 1) (la om) Parte a spinării din regiunea lombară a coloanei vertebrale. Dureri de ~. A se îndrepta de ~. 2) (la animale) Partea de mijloc a spinării. /<lat. sella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SALE- v. sali-.
(Dicţionar de neologisme)
SALE- elem. sali-.
(Marele dicţionar de neologisme)
său2 (al ~) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ále sále, g.-d. álor sále
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
său1 / al său adj. pr. m. (prietenul său / un prieten al său, al său prieten; prietenului său / unui prieten al său), pl. săi / ai săi (prietenii săi / nişte prieteni ai săi, ai săi prieteni; prietenilor săi / unor prieteni ai săi); f. sa / a sa (prietena sa / o prietenă a sa, a sa prietenă), g.-d. sále / a sále (prietenei sale / unei prietene a sale), pl. sále / ále sále (prietenele sale / nişte prietene ale sale, ale sale prietene; prietenelor sale / unor prietene ale sale)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
şále (anat.) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Preasfinţía sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei sále; abr. P.S.S.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Luminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
său / al său adj. m., pl. săi / ai săi; f. sg. sa / a sa, g.-d. sále / a sále , pl. sále / ale sále (şi -său / -su m. sg., -sa, f. sg., -sii / -sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
său (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ale sále, g.-d. álor sále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞÁLE s. pl. (ANAT.) 1. (pop.) rărunchi, (reg.) şaucă. (Regiunea ~.) 2. v. mijloc.
(Dicţionar de sinonime)
CRUCEA-ŞÁLELOR s. v. sacrum.
(Dicţionar de sinonime)
SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ♢ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [Reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SALE- v. sali-.
(Dicţionar de neologisme)
SALE- elem. sali-.
(Marele dicţionar de neologisme)
său2 (al ~) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ále sále, g.-d. álor sále
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
său1 / al său adj. pr. m. (prietenul său / un prieten al său, al său prieten; prietenului său / unui prieten al său), pl. săi / ai săi (prietenii săi / nişte prieteni ai săi, ai săi prieteni; prietenilor săi / unor prieteni ai săi); f. sa / a sa (prietena sa / o prietenă a sa, a sa prietenă), g.-d. sále / a sále (prietenei sale / unei prietene a sale), pl. sále / ále sále (prietenele sale / nişte prietene ale sale, ale sale prietene; prietenelor sale / unor prietene ale sale)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
şále (anat.) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Preasfinţía sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei sále; abr. P.S.S.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Luminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)
său / al său adj. m., pl. săi / ai săi; f. sg. sa / a sa, g.-d. sále / a sále , pl. sále / ale sále (şi -său / -su m. sg., -sa, f. sg., -sii / -sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
său (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ale sále, g.-d. álor sále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞÁLE s. pl. (ANAT.) 1. (pop.) rărunchi, (reg.) şaucă. (Regiunea ~.) 2. v. mijloc.
(Dicţionar de sinonime)
CRUCEA-ŞÁLELOR s. v. sacrum.
(Dicţionar de sinonime)
SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
(Dicţionar de sinonime)