șam

ŞAM s.n. (Înv.) Damasc. – Din tc. Şam.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÂM adj.m. v. sfânt (I).
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

şam s.n. – Pînză orientală de bumbac şi in. – Var. şamă. Tc. Sam „Damasc” (Şeineanu, II, 334). – Cf. salamangea.
(Dicţionarul etimologic român)

şam s. n., (sorturi) pl. şámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sam, sámuri, s.n. (reg.) tiv făcut la poalele hainelor prea lungi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ŞAM s. v. damasc.
(Dicţionar de sinonime)