șchiopătură

ŞCHIOPĂTÚRĂ, şchiopături, s.f. Faptul de a şchiopăta. – Şchiopăta + suf. -ură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

şchiopătúră s. f., g.-d. art. şchiopătúrii; pl. şchiopătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
ŞCHIOPĂTÚRĂ s. v. şchiopătare.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: sc sch schi schio schiop

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura patura