ŞERBÍ, şerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca şerb, a fi şerb. – Din şerb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞERB//Í ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de şerb; a iobăgi. Ţăranii liberi erau şerbiţi. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din şerb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şerbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şerbésc, imperf. 3 sg. şerbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şerbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şerbít, şerbítă, adj. (înv.) 1. devenit sclav, rob. 2. devenit iobag, rumân, vecin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞERBÍ vb. v. iobăgi.
(Dicţionar de sinonime)
ŞERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞERB//Í ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de şerb; a iobăgi. Ţăranii liberi erau şerbiţi. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din şerb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şerbít, şerbítă, adj. (înv.) 1. devenit sclav, rob. 2. devenit iobag, rumân, vecin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞERBÍ vb. v. iobăgi.
(Dicţionar de sinonime)
ŞERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.
(Dicţionar de sinonime)