șerif

ŞERÍF¹, şerifi, s.m. Prinţ arab socotit urmaş al lui Mahomed. – Din tc. şerif, fr. chérif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞERÍF², şerifi, s.m. Funcţionar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menţinerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri şi puteri judecătoreşti. – Din engl. sheriff.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞerÍf¹ ~i m. Funcţionar cu atribuţii administrative, poliţieneşti şi, parţial, judecătoreşti în unele ţări. /<engl. sheriff, fr. shériff
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞERÍF² ~i m. (la musulmani; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; prinţ arab. /<turc. şerif, fr. chérif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şeríf (-fi), s.m. – Prinţ arab. Fr. chérif.
(Dicţionarul etimologic român)

ŞERÍF¹ s.m. Prinţ arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. şarif – nobil].
(Dicţionar de neologisme)

ŞERÍF² s.m. 1. (În Anglia şi S.U.A.) Funcţionar administrativ învestit cu menţinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoţia) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. şi şérif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif].
(Dicţionar de neologisme)

ŞERÍF s. m. 1. funcţionar administrativ în Anglia şi SUA învestit cu menţinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoţia) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff)
(Marele dicţionar de neologisme)

şeríf (prinţ arab, funcţionar administrativ) s. m., pl. şerífi
(Dicţionar ortografic al limbii române)