șoiman
ŞOIMÁN, -Ă, şoimani, -e, s.m., s.f. pl., adj. 1. S.m. (Ornit.) Şoim (1). 2. S.m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeaţă; şoim (2). 3. S.m. (Pop.) Cal sprinten, aprig; şoim (3). 4. S.f. pl. art. (Mitol. pop.) Iele. 5. Adj. (Pop.) Straşnic, minunat, extraordinar. – Şoim + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOIMÁN ~i m. v. ŞOIM. /şoim + suf. ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şoimán s. m., adj. m., pl. şoimáni; f. sg. şoimánă, pl. şoimáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şoimán2, şoimánă, şoimani, şoimáne, adj. (pop.) 1. extraordinar, minunat, straşnic. 2. (fig.) viteaz, curajos. 3. (substantivat, f.; reg.) pocitură. 4. (substantivat, f. art.; reg. şi fig.) ştiucă. 5. (substantivat, f. art.; reg.) ploaie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOIMÁN ~i m. v. ŞOIM. /şoim + suf. ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şoimán2, şoimánă, şoimani, şoimáne, adj. (pop.) 1. extraordinar, minunat, straşnic. 2. (fig.) viteaz, curajos. 3. (substantivat, f.; reg.) pocitură. 4. (substantivat, f. art.; reg. şi fig.) ştiucă. 5. (substantivat, f. art.; reg.) ploaie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)