ŞOPÂRCĂÍ, şopấrcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face glume proaste.
(Dicţionarul limbii române moderne)
şopârcáie, şopârcắi, s.f. (reg.) amăgea, minciună, înşelare; (în expr.) a umbla cu şopârcăi = a umbla cu amăgele, cu minciuni, cu înşelăciuni.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul limbii române moderne)
şopârcáie, şopârcắi, s.f. (reg.) amăgea, minciună, înşelare; (în expr.) a umbla cu şopârcăi = a umbla cu amăgele, cu minciuni, cu înşelăciuni.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)