ŞOSEÁ, şosele, s.f. Cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraş, care continuă căile de comunicaţie interurbane. ♢ Şosea naţională = şosea care leagă între ele centrele importante ale ţării şi a cărei îngrijire se află în seama administraţiei centrale. Şosea comunală = şosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOSÍ, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (şi într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfăşoare. ♢ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ♢ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situaţia să..., a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOS//EÁ ~éle f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneşte două sau mai multe localităţi. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraş, reprezentând continuarea unei căi de comunicaţie interurbane. ~ naţională. [G.-D. şoselei] /<fr. chaussée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SOS//Í ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. ♢ A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şoseá (-éle), s.f. – Drum interurban asfaltat. Fr. chaussée. – Der. şoselui, vb. (a construi o şosea; a asfalta).
(Dicţionarul etimologic român)
sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situaţia să ..., a fi destul să ... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Puşcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s.n. (venit, ajuns); sositor, s.m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosinţă, s.f. (înv., insuficienţă).
(Dicţionarul etimologic român)
ŞOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicaţie pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localităţi. 2. Stradă (periferică) largă şi frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr. chaussée].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOSEÁ s. f. 1. cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă şi frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr. chaussée)
(Marele dicţionar de neologisme)
şoseá s. f., art. şoseáua, g.-d. art. şosélei; pl. şoséle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. soseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞOSEÁ s. (reg.) şleau.
(Dicţionar de sinonime)
SOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ţi-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face.
(Dicţionar de sinonime)
SOSÍ vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A sosi ≠ a pleca, a se duce
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOSÍ, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (şi într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfăşoare. ♢ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ♢ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situaţia să..., a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SOS//Í ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. ♢ A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şoseá (-éle), s.f. – Drum interurban asfaltat. Fr. chaussée. – Der. şoselui, vb. (a construi o şosea; a asfalta).
(Dicţionarul etimologic român)
sosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situaţia să ..., a fi destul să ... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Puşcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s.n. (venit, ajuns); sositor, s.m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosinţă, s.f. (înv., insuficienţă).
(Dicţionarul etimologic român)
ŞOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicaţie pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localităţi. 2. Stradă (periferică) largă şi frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr. chaussée].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOSEÁ s. f. 1. cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă şi frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr. chaussée)
(Marele dicţionar de neologisme)
şoseá s. f., art. şoseáua, g.-d. art. şosélei; pl. şoséle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. soseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞOSEÁ s. (reg.) şleau.
(Dicţionar de sinonime)
SOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ţi-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face.
(Dicţionar de sinonime)
SOSÍ vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A sosi ≠ a pleca, a se duce
(Dicţionar de antonime)