ŞOSELUÍ, şoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în şosea prin pietruire, pavare; a şosela. ♦ A înzestra o regiune cu o reţea de şosele. – Şosea + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞOSELU//Í ~iésc tranz. rar 1) (drumuri) A transforma în şosea. 2) (teritorii) A înzestra cu şosele. /şosea + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şoseluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şoseluiésc, imperf. 3 sg. şoseluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şoseluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞOSELUÍ vb. (rar) a şosela. (A ~ un drum de ţară.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞOSELU//Í ~iésc tranz. rar 1) (drumuri) A transforma în şosea. 2) (teritorii) A înzestra cu şosele. /şosea + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŞOSELUÍ vb. (rar) a şosela. (A ~ un drum de ţară.)
(Dicţionar de sinonime)