SOŢ, soţi, s.m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soţie, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăş, însoţitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu (sau fără) soţ = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOT, şoturi, s.n. Lac sărat, în zonele de stepă şi în semideşerturi, care seacă în perioadele de secetă, lăsând depozite de săruri. – Din fr. chott.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOŢ ~i m. 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat şi o femeie uniţi prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ♢ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobişnuit; excepţional. /<lat. socius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞOT ~uri n. (în zonele de stepă şi de semideşert) Lac sărat care seacă pe timp de secetă (devenind depozit de sare). /<fr. chott
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
soţ (-ţi), s.m. – 1. (Înv.) Copărtaş. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soţ. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Puşcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaş de turme”. – Der. soţie, s.f. (înv., tovarăşă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociaţie, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. şi Mold. (ALR, I, 271); soţesc, adj. (conjugal, matrimonial); soaţă, s.f. (camaradă; nevastă); însoţi, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoţitor, adj. (care însoţeşte); însoţime, s.f. (înv., societate, grup); însoţitură, s.f. (Trans., companie); cusoţi, vb. (Bucov., a ţine companie, a întreţine), cu pref. expresiv. cu-; soţiire, s.f. (înv., asociere).
(Dicţionarul etimologic român)
ŞOT s.n. (Geol.) Lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase; solul din jurul unui asemenea lac. [< fr. chott, cf. ar. şatt].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOT s. n. lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase. (< fr. chott)
(Marele dicţionar de neologisme)
soţ s. m., pl. soţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şot s. n., pl. şóturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaş, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuş, însoţitor, nevastă, părtaş, pereche, prieten, semen, soţie, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞOT, şoturi, s.n. Lac sărat, în zonele de stepă şi în semideşerturi, care seacă în perioadele de secetă, lăsând depozite de săruri. – Din fr. chott.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞOT ~uri n. (în zonele de stepă şi de semideşert) Lac sărat care seacă pe timp de secetă (devenind depozit de sare). /<fr. chott
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
soţ (-ţi), s.m. – 1. (Înv.) Copărtaş. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soţ. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Puşcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaş de turme”. – Der. soţie, s.f. (înv., tovarăşă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociaţie, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. şi Mold. (ALR, I, 271); soţesc, adj. (conjugal, matrimonial); soaţă, s.f. (camaradă; nevastă); însoţi, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoţitor, adj. (care însoţeşte); însoţime, s.f. (înv., societate, grup); însoţitură, s.f. (Trans., companie); cusoţi, vb. (Bucov., a ţine companie, a întreţine), cu pref. expresiv. cu-; soţiire, s.f. (înv., asociere).
(Dicţionarul etimologic român)
ŞOT s.n. (Geol.) Lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase; solul din jurul unui asemenea lac. [< fr. chott, cf. ar. şatt].
(Dicţionar de neologisme)
ŞOT s. n. lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase. (< fr. chott)
(Marele dicţionar de neologisme)
soţ s. m., pl. soţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şot s. n., pl. şóturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaş, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuş, însoţitor, nevastă, părtaş, pereche, prieten, semen, soţie, tovarăş.
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: so
Cuvinte se termină cu literele: ot