SOŢÍE, soţii, s.f. 1. Femeie măritată considerată în raport cu bărbatul ei; nevastă, soaţă. ♦ (Înv.) Soţ, bărbat. ♦ (Pop.) Perechea unui animal. 2. (Pop.) Tovarăş, însoţitor; prieten. 3. (Pop.) Soţ (3). – Soţ + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞÓTIE, şótii, s.f. 1. Poznă, năzbâtie, farsă, ghiduşie; boroboaţă, bazaconie. 2. Şiretlic, vicleşug. – Cf. ucr. š u t k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOŢÍ//E ~i f. Persoană de sex feminin căsătorită privita în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; nevastă. A lua de ~. [G.-D. soţiei] /soţ + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞÓTI//E ~i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; năzbatie; drăcie; poznă; bazaconie. 2) Procedeu şiret; manevră iscusită prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; stratagemă. [Art. şotia, G.-D. şotiei; Sil. -ti-e] /cf. ucr. šutka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şótie (-ii), s.f. – Poznă, farsă, ghiduşie. – Var. Mold. şoată. Origine incertă. Pornind de la şoată, se poate presupune că este o deformaţie a lui şoadă „glumă”, de la şod. Der. din sl. šŭtŭ „glumeţ”, šutiti „a spune glume” (Tiktin) nu satisface fonetic; cea care se bazează pe sotea „numele diavolului” (Bogrea, Dacor., IV, 848) pare mai puţin dubioasă.
(Dicţionarul etimologic român)
SOTÍE s. f. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere1 (4), care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăţie a nebuniei. (< fr. sotie, lat. soties)
(Marele dicţionar de neologisme)
soţíe s. f., art. soţía, g.-d. art. soţíei; pl. soţíi, art. soţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şótie s. f. (sil. -ti-e), art. şótia (sil. -ti-a), g.-d. art. şótiei; pl. şótii, art. şótiile (sil. -ti-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOŢÍE s. nevastă, (rar) doamnă, (astăzi rar) soaţă, (înv. şi pop.) muiere, (pop.) boreasă, femeie, (înv.) damă, madamă, soţ, (fam.) babă, consoartă, jumătate, pereche, (eufemistic) dânsa (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢÍE s. v. aliat, amic, asociaţie, asociere, bărbat, însoţitor, întovărăşire, părtaş, pereche, prieten, soţ, tovarăş, tovărăşie.
(Dicţionar de sinonime)
ŞÓTIE s. v. poznă.
(Dicţionar de sinonime)
ŞÓTIE s. v. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞÓTIE, şótii, s.f. 1. Poznă, năzbâtie, farsă, ghiduşie; boroboaţă, bazaconie. 2. Şiretlic, vicleşug. – Cf. ucr. š u t k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞÓTI//E ~i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; năzbatie; drăcie; poznă; bazaconie. 2) Procedeu şiret; manevră iscusită prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; stratagemă. [Art. şotia, G.-D. şotiei; Sil. -ti-e] /cf. ucr. šutka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şótie (-ii), s.f. – Poznă, farsă, ghiduşie. – Var. Mold. şoată. Origine incertă. Pornind de la şoată, se poate presupune că este o deformaţie a lui şoadă „glumă”, de la şod. Der. din sl. šŭtŭ „glumeţ”, šutiti „a spune glume” (Tiktin) nu satisface fonetic; cea care se bazează pe sotea „numele diavolului” (Bogrea, Dacor., IV, 848) pare mai puţin dubioasă.
(Dicţionarul etimologic român)
SOTÍE s. f. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere1 (4), care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăţie a nebuniei. (< fr. sotie, lat. soties)
(Marele dicţionar de neologisme)
soţíe s. f., art. soţía, g.-d. art. soţíei; pl. soţíi, art. soţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şótie s. f. (sil. -ti-e), art. şótia (sil. -ti-a), g.-d. art. şótiei; pl. şótii, art. şótiile (sil. -ti-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SOŢÍE s. nevastă, (rar) doamnă, (astăzi rar) soaţă, (înv. şi pop.) muiere, (pop.) boreasă, femeie, (înv.) damă, madamă, soţ, (fam.) babă, consoartă, jumătate, pereche, (eufemistic) dânsa (art.).
(Dicţionar de sinonime)
SOŢÍE s. v. aliat, amic, asociaţie, asociere, bărbat, însoţitor, întovărăşire, părtaş, pereche, prieten, soţ, tovarăş, tovărăşie.
(Dicţionar de sinonime)
ŞÓTIE s. v. poznă.
(Dicţionar de sinonime)
ŞÓTIE s. v. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie.
(Dicţionar de sinonime)