șpăclui
[Conjugare]
ŞPĂCLUÍ, şpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu şpaclul un strat subţire de ipsos, de chit etc. – Şpaclu + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞPĂCLU//Í ~iésc tranz. (pereţi, tavane etc). A acoperi cu şpăcluială. /şpaclu + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpăcluiésc, imperf. 3 sg. şpăcluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şpăcluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŞPĂCLU//Í ~iésc tranz. (pereţi, tavane etc). A acoperi cu şpăcluială. /şpaclu + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)