ŞPĂLTUÍT s.n. Şpăltuire. – V. şpăltui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞPĂLTUÍTĂ, şpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus şpăltuirii. – V. şpăltui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
şpăltuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şpăltuítă adj. f., pl. şpăltuíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞPĂLTUÍTĂ, şpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus şpăltuirii. – V. şpăltui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şpăltuítă adj. f., pl. şpăltuíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)