șurubărie

ŞURUBĂRÍE¹, şurubării, s.f. Totalitatea şuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Şurub + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞURUBĂRÍE², şurubării, s.f. (Fam.) Şmecherie, şiretlic, chiţibuşărie, tertip. – Şurubar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞurubĂrÍ//e ~i f. 1) Sortiment de şuruburi. 2) fig. Faptă sau vorbă de şurubar. [Art. şurubăria; G.-D. şurubăriei; Sil. -ri-e] /şurub + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şurubăríe (totalitatea şuruburilor, şiretlic) s. f., art. şurubăría, g.-d. art. şurubăríei; (şiretlicuri) pl. şurubăríi, art. şurubăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)