țepar
ŢEPÁR, -Ă, ţepari, -e, s.m. şi f., adj. (Arg.) (Persoană, firmă) care escrochează, înşală în afaceri, care dă ţepe; escroc; hoţ; fraudator; ţepuitor. – Din ţeapă + suf. -ar.
(Alte dicţionare)
ţepár, ţepári, s.m. şi ţepáre, s.n. (reg.) 1. ţăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaştere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Alte dicţionare)
ţepár, ţepári, s.m. şi ţepáre, s.n. (reg.) 1. ţăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaştere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)