țipuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIP, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, s.m. 1. S.n. Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de acelaşi fel; prototip. 2. S.n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care întruneşte anumite trăsături reprezentative, esenţiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de acelaşi fel. ♦ Spec. Personaj din literatură sau din artă care întruneşte, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esenţiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S.n. Soi3, fel, gen, categorie. 4. S.m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIP2 ~uri n. 1) Model ideal care întruneşte caracteristicile esenţiale ale unui grup de obiecte sau de fenomene similare; etalon. 2) Individ sau exemplar care întruneşte caracterele esenţiale ale unui grup de fiinţe sau de obiecte. /<lat. typus, ngr. tipos, fr. type
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIP s.n. 1. Formă sau model căruia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, eşantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele şi preţul unui produs pus în vânzare. 3. Formă exemplară la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schemă ideală, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinţe sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristică a unei rase, a unei populaţii etc. // s.m. 1. Individ care întruneşte anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. 2. Plantă ale cărei caractere formează trăsăturile esenţiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoană de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care întruneşte trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matriţă”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].
(Dicţionar de neologisme)

TIP1 I. s. n. 1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de acelaşi fel; prototip. 2. individ, exemplar care întruneşte anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. ♢ totalitatea caracterelor distinctive esenţiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ♢ caracter distinctiv, particularitate. ♢ exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esenţiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care întruneşte trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 2. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tip (obiect reprezentativ, personaj, soi) s. n., pl. típuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţipurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţipurésc, 3 sg. ţipuréşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţipureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţipurí, ţipurésc, vb. IV (reg.) a rosti strigături la joc; a chiui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TIP s. I. 1. v. prototip. 2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul după ~ul grec.) 3. v. sistem. 4. v. mostră. II. 1. v. specie. 2. v. categorie. 3. categorie, fel, gen, soi, specie, speţă, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămânţă, sculă, stambă, tacâm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta?) 4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~uri de silogisme ...)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tip tipu tipur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri puri ipuri