țuicări

ŢUICÁR, ţuicari, s.m. Fabricant sau negustor de ţuică. ♦ (Fam.) Băutor de ţuică. – Ţuică + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢUICĂRÍ, ţuicăresc, vb. IV. Refl. A bea ţuică, a se cinsti cu ţuică; a se ţuicui. – Ţuică + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢUICÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în producerea ţuicii. 2) Vânzător de ţuică. /ţuică + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţuicár s. m., pl. ţuicári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţuicărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţuicărésc, imperf. 3 sg. ţuicăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţuicăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢUICÁR s. v. povarnagiu, velnicer
(Dicţionar de sinonime)

ŢUICĂRÍ vb. a se ţuicui. (Se ~ toată ziua.)
(Dicţionar de sinonime)