țâțacă
ŢÂŢÁCĂ, ţâţace, s.f. (Reg.) Diminutiv al lui ţaţă. – Ţaţă + suf. -acă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţâţácă s. f., g.-d. art. ţâţácăi/ţâţáchii/ţâţácei; pl. ţâţáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţâţácă s. f., g.-d. art. ţâţácăi/ţâţáchii/ţâţácei; pl. ţâţáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)