înmiim

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulţi, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMI//Í ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNMI//Í se ~éşte intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înmií vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmiáscă; ger. înmiínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)