Polen

POLÉN, (rar) polenuri, s.n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLÉN ~uri n. bot. Praf gălbui produs de anterele plantelor cu seminţe. /<fr., lat. pollen, germ. Pollen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].
(Dicţionar de neologisme)

POLÉN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< fr., lat. pollen, germ. Pollen)
(Marele dicţionar de neologisme)

polén s. n., pl. polénuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

polén s.m. sg. (reg.) pelin.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
POLÉN s. (BOT.) (înv. şi reg.) pulbere. (~ de flori.)
(Dicţionar de sinonime)