ABSÉNT, -Ă, absenţi, -te, adj. 1. Care nu e de faţă, care lipseşte. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABSÉNŢĂ, absenţe, s.f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei; leşin. 3. Lipsă de atenţie, distracţie, indiferenţă a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABSÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lipseşte. 2) fig. Care este dus pe gânduri; distrat. Privire ~tă. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABSÉNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă a unei persoane din locul unde ar trebui să fie. 2) Semn ce marchează această lipsă. 3) fig. Lipsă de interes; indiferenţă; neatenţie; dezinteres. /<fr. absence, lat. absentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
absént (abséntă), adj. – Care lipseşte. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absenţă, s.f.; absenteism, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipseşte, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens].
(Dicţionar de neologisme)
ABSÉNŢĂ s.f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit să fie). 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. ♦ (Fig.) Neatenţie, distracţie; indiferenţă. [Cf. fr. absence, lat. absentia].
(Dicţionar de neologisme)
absént, -ă adj. 1. care lipseşte de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens)
(Marele dicţionar de neologisme)
absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
absént adj. m., pl. absénţi; f. sg. abséntă, pl. absénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
absénţă s. f., g.-d. art. absénţei; pl. absénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ABSÉNŢĂ s. 1. lipsă, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.) 2. v. distracţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Absent ≠ atent, omniprezent, prezent
(Dicţionar de antonime)
Absenţă ≠ prezenţă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABSÉNŢĂ, absenţe, s.f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei; leşin. 3. Lipsă de atenţie, distracţie, indiferenţă a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABSÉNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă a unei persoane din locul unde ar trebui să fie. 2) Semn ce marchează această lipsă. 3) fig. Lipsă de interes; indiferenţă; neatenţie; dezinteres. /<fr. absence, lat. absentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
absént (abséntă), adj. – Care lipseşte. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absenţă, s.f.; absenteism, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipseşte, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens].
(Dicţionar de neologisme)
ABSÉNŢĂ s.f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit să fie). 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. ♦ (Fig.) Neatenţie, distracţie; indiferenţă. [Cf. fr. absence, lat. absentia].
(Dicţionar de neologisme)
absént, -ă adj. 1. care lipseşte de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens)
(Marele dicţionar de neologisme)
absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
absént adj. m., pl. absénţi; f. sg. abséntă, pl. absénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
absénţă s. f., g.-d. art. absénţei; pl. absénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ABSÉNŢĂ s. 1. lipsă, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.) 2. v. distracţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Absent ≠ atent, omniprezent, prezent
(Dicţionar de antonime)
Absenţă ≠ prezenţă
(Dicţionar de antonime)