acela
[Sinonime]
ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ♢ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl: acelora. – Var.: (Înv.) acél, acéa pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACÉLA2, ACÉEA, adj. dem. v. acel1.
(Dicţionarul limbii române moderne)
acéla pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g.-d. acéleia, pl. acélea, g.-d. m. şi f. acélora
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de acéea loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de-acéea loc. adv. (tempo rapid)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dintr-acéla prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
într-acéea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACÉLA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACÉLA2, ACÉEA, adj. dem. v. acel1.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de acéea loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de-acéea loc. adv. (tempo rapid)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dintr-acéla prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
într-acéea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACÉLA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)
(Dicţionar de sinonime)