aferență dex - definiţie, sinonime, conjugare
AFERÉNT, -Ă, aferenţi, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenţi = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi. – Din fr. afférent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AFERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care decurge din ceva; în legătură cu ceva; dependent de ceva. 2): Vase ~te vase care se varsă în altele sau care pătrund într-un organ. 3) jur. Care revine cuiva prin lege. Parte ~tă dintr-o moştenire. /<fr. afférent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AFERÉNT1, -Ă adj. 1. În legătură, dependent de ceva. 2. Cuvenit, care revine cuiva. [< fr. afférent].
(Dicţionar de neologisme)

AFERÉNT2, -Ă adj. (Anat.) Care aduce ceva la un organ. ♢ Vase aferente = vase care aduc un lichid la un organ; nervi aferenţi = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi. [< fr. afférent, cf. lat. afferre – a aduce].
(Dicţionar de neologisme)

AFERENT, -Ă adj. 1. în legătură cu ceva. 2. care se cuvine, revine cuiva. 3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ. (< fr. afférent, lat. afferens)
(Marele dicţionar de neologisme)

aferénţă s.f. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central. (< germ. Afferenz)
(Marele dicţionar de neologisme)

aferént adj. m., pl. aferénţi; f. sg. aferéntă, pl. aferénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AFERÉNT adj. (ANAT.) centripet. (Vase ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: af afe afer afere aferen

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta