agîmbá (-béz, -át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicaţie nu se potriveşte cu sensul der. agîmbeală, s.f. (epilepsie) şi agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca şi calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoşa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potriveşte mai bine cu der. şi mai puţin cu vb.
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)