alegație

ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALEGÁŢI//E ~i f. jur. Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmaţie. /<fr. allegation, lat. alegatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALEGÁŢIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmaţie. [Gen. -iei, var. alegaţiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio].
(Dicţionar de neologisme)

ALEGÁŢIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie. (< fr. allégation, lat. allegatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

alegáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. alegáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alegáţiei; pl. alegáţii, art. alegáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)