alteță

ALTÉŢĂ, alteţe, s.f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor şi principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTÉŢ//Ă ~e f. Titlu dat principilor şi principeselor. [G.-D. alteţei] /<it. altezza, fr. altesse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALTÉŢĂ s.f. Titlu dat principilor şi principeselor; înălţime. [Pl. -ţe. / < it. altezza].
(Dicţionar de neologisme)

ALTÉŢĂ s. f. titlu dat principilor şi principeselor. (< it. altezza)
(Marele dicţionar de neologisme)

Altéţa sa (voastră) s. f. + adj., g.-d. art. Altéţei sale (voastre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

altéţă s. f., art. altéţa, g.-d. art. altéţei, pl. altéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Altéţă (termen de adresare) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Altéţele lor (voastre) s. f. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)