amenința

AMENINŢÁ, améninţ, vb. I. Tranz. 1. A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „ameninţări”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AMENINŢÁ améninţ tranz. 1) (fiinţe) A speria cu o pedeapsă printr-o vorbă sau printr-un gest (pentru a intimida sau pentru a obţine ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecinţe. 3) A pune în primejdie; a face să fie în primejdie. 4) A fi gata să...; a fi pe punctul de... 5) înv. A semnaliza prin sine însuşi; a prevesti. /<lat. amminaciare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ameninţá (ameninţát, ameninţát), vb. – A arăta intenţia de a face rău cuiva. – Var. (a)meni(n)ţa, (a)meli(n)ţa (înv.) La. *ammῑnaciāre, de la minaciae „ameninţare” (Puşcariu 77; DAR; REW 5584); cf. it. minacciare (sicil. amminazzari), prov., cat. menassar, fr. menacer, sp. amenazar, port. ameaçar. După Philippide, Principii, 98, din lat. minitor „a ameninţa”. Der. ameninţător, adj. (care ameninţă); ameninţătură, s.f. (ameninţare).
(Dicţionarul etimologic român)

ameninţá vb., ind. prez. 1 sg. améninţ, 3 sg. şi pl. améninţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMENINŢÁ vb. 1. (prin Transilv.) a mănânţăla. (L-a ~ cu degetul.) 2. a pândi, (fig.) a paşte. (Îl ~ o mare primejdie.) 3. a periclita, a primejdui. (Această situaţie îi ~ viaţa.)
(Dicţionar de sinonime)