anemie

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s\')anémier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANEMÍE, anemii, s.f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roşii şi a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ANEMI//Á ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s\']anémier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ANEMI//Á mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s\']anémier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANEMÍ//E ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roşii şi a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-şi) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].
(Dicţionar de neologisme)

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge. ♢ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].
(Dicţionar de neologisme)

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-şi) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s\'/anémier)
(Marele dicţionar de neologisme)

ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge. o ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii. (< fr. anémie)
(Marele dicţionar de neologisme)

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)