anura

ANÚRĂ, anure, s.f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiţi de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (şi la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ANÚR//Ă ~e f. 1) la pl. Ordin de amfibieni fără coadă şi cu picioarele adaptate pentru sărit (reprezentant: broasca). 2) Animal din acest ordin. /<fr. anoures
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaştele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă].
(Dicţionar de neologisme)

ANÚRE s. f. ordin de batracieni fără coadă: broaştele. (< fr. anoures)
(Marele dicţionar de neologisme)

anúră s. f., pl. anúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)