apologie
[Sinonime]
APOLOGÍE, apologii, s.f. 1. Elogiu, laudă ferventă (şi adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă şi interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APOLOGÍ//E ~i f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susţinere servilă şi interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
APOLOGÍE s.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă şi interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].
(Dicţionar de neologisme)
APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)
(Marele dicţionar de neologisme)
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APOLOGÍE s. panegiric.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Apologie ≠ calomnie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APOLOGÍ//E ~i f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susţinere servilă şi interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)
(Marele dicţionar de neologisme)
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APOLOGÍE s. panegiric.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Apologie ≠ calomnie
(Dicţionar de antonime)