AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. şi tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ♢ Expr. A se aşterne la drum = a porni la drum lung. A se aşterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ♢ Expr. (Înv.) A aşterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AŞTÉRNE aştérn tranz. 1) A întinde pe o suprafaţă. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând aşternutul. ♢ Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi ce acţiuni vei întreprinde aşa rezultate vei obţine. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aştearnă. /<lat. asternere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE AŞTÉRNE mă aştérn intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafaţă) formând un strat. Frunzele s-au aşternut pe sub copaci. 2) (despre fiinţe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorbă. ♢ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în faţa ochilor; a se deschide; a se desfăşura. /<lat. asternere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aşterné (aştérn, aşternút), vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construieşte cu dat.). – 6. (Refl.) A-şi petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. aşternu, aştearnire, megl. ştern, şterniri, istr. (a)şternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Puşcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. aşternut, s.n. (lenjerie de pat; pat).
(Dicţionarul etimologic român)
aştérne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştérn; conj. prez. 3 sg. şi pl. aşteárnă; part. aşternút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AŞTÉRNE vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cădea. 4. a aşeza, a întinde, a pune. (~ faţa de masă.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se aşeza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învăţătură.)
(Dicţionar de sinonime)
AŞTÉRNE vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A aşterne ≠ a deşterne
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AŞTÉRNE aştérn tranz. 1) A întinde pe o suprafaţă. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând aşternutul. ♢ Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi ce acţiuni vei întreprinde aşa rezultate vei obţine. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aştearnă. /<lat. asternere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
aşterné (aştérn, aşternút), vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construieşte cu dat.). – 6. (Refl.) A-şi petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. aşternu, aştearnire, megl. ştern, şterniri, istr. (a)şternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Puşcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. aşternut, s.n. (lenjerie de pat; pat).
(Dicţionarul etimologic român)
aştérne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştérn; conj. prez. 3 sg. şi pl. aşteárnă; part. aşternút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AŞTÉRNE vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cădea. 4. a aşeza, a întinde, a pune. (~ faţa de masă.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se aşeza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învăţătură.)
(Dicţionar de sinonime)
AŞTÉRNE vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A aşterne ≠ a deşterne
(Dicţionar de antonime)