barată

BARÁT, -Ă, baraţi, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. b a r r é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

barát (baráţi), s.m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăţie, s.f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se foloseşte mai ales ca nume pentru două cartiere, în Bucureşti şi în Cîmpulung).
(Dicţionarul etimologic român)

BARÁTĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul şi unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obţinerea firelor de viscoză. [< fr. baratte].
(Dicţionar de neologisme)

BARÁTĂ s. f. 1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul şi unele grăsimi vegetale. 2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obţinerea firelor de viscoză. (< fr. baratte)
(Marele dicţionar de neologisme)

barátă s. f., pl. baráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
BARÁT adj. v. zăgăzuit.
(Dicţionar de sinonime)